Al Treilea Val - Alvin Toffler

 

Al Treilea Val 

Alvin Toffler

Scurtă biografie a autorului

    Alvin Toffler s-a născut pe 4 octombrie 1928, în Statele Unite, New York. Acesta a fost un cunoscut scriitor și futurolog american. Timp de peste patru decenii, Alvin Toffler a rămas una dintre cele mai influente și recunoscute voci în domeniile afacerilor și intelectuale. Prin publicarea operei sale inaugurate, „Șocul viitorului", Toffler a instaurat o disciplină nouă, futurologia, explorând schimbarea și impactul său asupra afacerilor și culturii. Cu un dar distinctiv pentru identificarea forțelor și tendințelor care modelează viitorul, el s-a impus în economia actuală bazată pe informații. Pe lângă „Șocul viitorului" și „Al Treilea Val", Alvin și soția sa, Heidi Toffler, au contribuit și cu alte lucrări notabile, precum „Război și Antirăzboi", „Puterea în Mișcare" și, mai recent, „Crearea unei Noi Civilizații".

Capitolele 1-7

Capitolul I

    Primul capitol poartă denumirea de „O confruntare a valurilor” și include o secțiune denumită „Supraaglomerarea”. Această subdiviziune relatează că o nouă formă de civilizație este pe cale să apară, diferită de cele precedente. Conform lui A. Toffler, actuala populație terestră, reprezentând copiii celui de-al treilea val, este considerată epoca spațială, informatică și electronică. Durata acestui val este mai scurtă în comparație cu cele două anterioare, adică decenii, datorită ritmului mai accelerat al istoriei în prezent. Subiectul acestui capitol se referă la conflictul ce izbucnește atunci când două valuri se intersectează, iar o lume nouă poate fi înlocuită doar de o nouă cultură și civilizație.

    În prezent, umanitatea se confruntă cu cea mai amplă reorganizare și cele mai profunde tulburări sociale din istorie. Suntem ultima generație a unei civilizații vechi și prima a celei noi, în plină expansiune. Toate alegerile și planurile noastre au impact asupra schimbărilor globale.

    Societatea contemporană se împarte în două categorii, fiecare cu propria viziune asupra viitorului. Prima viziune se bazează pe intuiție și susține că evenimentele viitoare nu vor reprezenta o transformare, ci mai degrabă o continuare a lumii anterioare. A doua viziune accentuează evenimentele recente și prezice că direcția schimbării nu este viitorul, ci sfârșitul. Deși aceste două viziuni sunt extrem de diferite, ele au în final același efect static, limitând capacitatea noastră de a ne pregăti pentru viitor și de a ne adapta la schimbare. Primul val a început în jurul anului 8000 î.Hr. Al doilea val s-a încheiat în jurul anilor 1650-1750 d.Hr. și a persistat până în 1955, când al treilea val a început să se manifeste.

Capitolul II

    Capitolul al doilea, denumit „Al doilea val”, începe cu o scurtă secțiune intitulată „Arhitectura civilizației”, care explorează al doilea val ce a succedat revoluției industriale acum 300 de ani. Această secțiune descrie modificările aduse de apariția celui de-al doilea val: adoptarea combustibililor fosili ca sursă de energie principală, apariția fabricilor, dezvoltarea producției de masă, consolidarea familiei nucleare, implementarea educației la nivel de masă, apariția marilor corporații, extinderea mass-mediei și dezvoltarea comunicațiilor. Aceste transformări au adus conștientizarea societății că doar o nouă civilizație avea capacitatea de a rezolva problemele dureroase ale celei vechi.

Capitolul III

    Capitolul al treilea, intitulat „Pana invizibilă”, aduce în prim plan separarea a două aspecte fundamentale ale vieții umane: producția și consumul. Înainte de Revoluția industrială, economia era divizată în două sectoare distincte: unul în care oamenii produceau pentru uz personal (sectorul dominant) și unul în care producția avea loc pentru schimb sau comerț. Odată cu Revoluția industrială, unitatea dintre producție și consum s-a fracturat, separând producătorii de consumatori. Această schimbare a scopului producției a condus la apariția piețelor. Dezbinarea rolurilor de producător și consumator a generat schimbări semnificative, inclusiv formarea și extinderea piețelor, crearea de conflicte politice și sociale și definirea unor noi roluri pentru ambele sexe.

Capitolul IV

    În capitolul următor, „Descifrarea codului”, sunt expuse șase principii fundamentale care stau la baza industrialismului: standardizarea, specializarea, sincronizarea, centralizarea, maximizarea și centralizarea.

1. Standardizarea, cel mai cunoscut dintre principii, se aplică la niveluri variate, infiltrându-se în toate aspectele vieții de zi cu zi, de la serviciile poștale, telefoane și mașini până la metodele de angajare, teste de inteligență și standardizarea monedei și prețurilor.
2.  Specializarea, al doilea principiu important, promovează diversitatea în domeniul muncii.
3. Sincronizarea a necesitat o schimbare în percepția timpului în era celui de-al Doilea Val, impunând un ritm universal nu doar în sfera profesională, ci și în cea personală, unde timpul devine echivalent cu bani.
4. Principiul focalizării este profund înrădăcinat în civilizația celui de-al Doilea Val, având în vedere că industrialismul viza nu doar organizarea economică, ci și aspecte precum energie, populație, locuri de muncă și educație.
5. Maximizarea reflectă interesul pentru scară și creștere, presupunând că, cu cât ceva este mai mare, cu atât este mai eficient, deși aceasta s-a dovedit a fi incorectă.
6. Centralizarea, asociată cu apariția celui de-al Doilea Val, a adus cu sine noi metode de gestionare a puterii la nivelul companiilor, industriilor și economiei în ansamblu.

Capitolul V

    Capitolul 5, „Tehnicienii puterii”, răspunde la întrebarea „Cine conduce?” prin Integrator prin Integrator Engine. Integratorii, sub forma administratorilor, comisarilor și președinților, definesc și distribuie locuri de muncă, salarii, planuri și legi cu ajutorul motoarelor multiple reprezentate de guverne. Cu cât guvernul este mai mare, cu atât motorul este mai puternic, iar pentru a optimiza tehnicienii de conducere, aceștia au dezvoltat o piramidă de putere cu elite, super-elita și sub-elita, conducând astfel lumea împreună. „Planul ascuns” dezvăluie că, în ciuda impresiei că fiecare țară își alege propriii lideri prin vot, există un plan comun în cadrul celui de-al Doilea Val, iar anumite puncte cheie apar în toate țările.

    Idea principală a acestui capitol subliniază faptul că, în ciuda percepției că oamenii își aleg propriii lideri prin vot, elitele și super-elitele sunt cele care iau decizii continue, iar populația are doar putere de decizie ocazională, de exemplu, la alegeri. „Frenezia națiunilor” se referă la lupta între națiuni pentru extinderea teritoriului prin diverse mijloace.

Capitolul VI

    Capitolul 6, „Planul ascuns”, dezvăluie perspectiva lui Alvin Toffler conform căreia nu există două națiuni industriale identice din punct de vedere politic. Cu toate acestea, dacă privim dincolo de diferențele superficiale și depășim limitele gândirii noastre restrânse, observăm multe similitudini aparente. Instituțiile politice ale statelor din cel de-al Doilea Val par a fi construite pe același „plan ascuns”, chiar dacă procesul „spectacolului” electoral se desfășoară în mod diferit în diverse regiuni.

    Odată cu reușita revoluționarilor celui de-al Doilea Val în răsturnarea elitelor primului val, țările s-au văzut nevoite să elaboreze noi constituții, să stabilească guverne și să pună bazele unor noi structuri. Acest proces a generat conflicte și dezbateri, rezultând în apariția unor noi structuri politice în fiecare țară. Baza noii economii a devenit capitalul, forța de muncă, energia și materiile prime, în detrimentul pământului. Senatorii și parlamentarii din țările industrializate sunt aleși nu în calitate de reprezentanți ai claselor sau categoriilor sociale determinate de profesie, naționalitate sau stil de viață, ci ca reprezentanți ai locuitorilor unei anumite zone geografice.

    Mania mecanică devine o trăsătură centrală a societății industriale, iar personalități marcante precum Benjamin Franklin și Thomas Jefferson sunt fascinate de mașini cu abur, ceasuri sau războaie de țesut.

    Fiecare țară adoptă anumite elemente standard, incluzând cetățenii cu drept de vot, partidele politice care adună voturi, candidații care devin imediat „reprezentanți” ai alegătorilor prin obținerea voturilor, forul legislativ și liderii (parlament, congres, președinte, prim-ministru, secretar de partid). La mijlocul secolului XX, mii de instituții politice din întreaga lume sunt interconectate prin circuite economice, rezultând într-o supermașină invizibilă, o fabrică legală cu o amploare globală.

Capitolul VII

    Capitolul 7, „Frenezia Națiunilor”, începe prin a descrie procesele mai multor oameni de afaceri americani, traficanți de arme, un spion de culoare și un membru al Camerei Lorzilor britanici. Aceștia au decis să declare independentă Insula Abaco, o țară fără taxe unde oamenii de afaceri bogați ar putea să se retragă. Cu toate acestea, planul lor de independență a eșuat din cauza reticenței locuitorilor de a deveni independenți.

    Diferența între primul val și al doilea val constă în faptul că, înainte de primul val, majoritatea țărilor încă nu se formaseră, iar triburile, clanurile, principatele și regatele constituiau un caleidoscop. În al doilea val, regele și prinții dețineau puterea într-o perioadă în care granițele erau mai puțin definite, iar structurile de guvernare erau ambiguu stabilite. Integrarea economică nu putea fi realizată fără o integrare politică.